Acasă Blog

TOCMAI se CĂSĂTORISERĂ și se uitau la FOTOGRAFIILE DE NUNTĂ când femeia ÎNSĂRCINATĂ în șapte luni a descoperit un DETALIU care a făcut-o să SUNE după AJUTOR și le-a DISTRUS VIEȚILE. Uite ce a văzut

0

Se spune că o poză valorează cât o mie de cuvinte, și este adevărat, mai ales în astfel de cazuri înfricoșătoare. Când Emma Cotillard se uita la fotografiile de la nunta ei când a descoperit ceva despre care și-a dorit în acel moment să fi știut mai devreme.

După ce Emma, în vârstă de 33 de ani, s-a căsătorit cu iubirea vieții sale, Justin Cotillard, de-abia aștepta să meargă în luna de miere. Dar ceea ce nu știa ea era că întreaga călătorie se va transforma într-un coșmar.

Totul a început într-o dimineață când Justin a început să urle la Emma, spunându-i să plece imediat. Emma era într-o stare foarte emoțională și vulnerabilă pentru că era însărcinată în lunea a șaptea, așa că a reacționat violent la comportamentul soțului. Dar totul s-a înrăutățit.

,,Nu își amintea că eram însărcinată cu primul nostru copil. El credea că sunt un străin”, a declarat Emma pentru Daily Mail.

Pentru că Justin avea doar 29 de ani, simptomele erau foarte grave. Cei doi și-au anulat restul călătoriei și s-au întors acasă, în Marea Britanie, unde îi aștepta un mesaj șocant.

Justin avea o tumoră agresivă pe creier, iar medicii spuneau că mai avea doar doi ani de trăit. În aceeași zi în care Emma a născut-o pe Mia, Justin a început tratamentul pentru cancer și nu a putut să fie lângă soția sa.

În ciuda tratamentului, cancerul s-a răspândi rapid. Emma povestește: ,,Medicii mi-au dat două săptămâni pentru a-l lua acasă pe soțul meu înainte să moară”. În mai 2016 Justin a murit. Acum fiica celor doi va trebui să crească fără tată.

Totul a decurs atât de rapid că nimeni nu bănuia o tumoră pe creier. Dar apoi, Emma s-a gândit mai bine: ,,Uitându-mă acum la fotografiile de la nuntă, se poate vedea clar că partea dreaptă a feței lui este puțin mai lăsată”.

Emma a făcut publică povestea lor pentru că vrea să-i încurajeze pe alții să meargă la medic atunci când apare cel mai mic simptom care ar putea indica cancer. Nu vrea ca tragedia prin care a trecut să se întâmple și altora, vieți pot fi prelungite și salvate dacă tumora este detectată timpuriu. Vă rugăm să distribuiți acest articol pentru ca mesajul Emmei să ajungă la cât mai mulți oameni.

Diagnosticul CRUNT primit de Dragos BUCUR acum 16. Boala de care sufera il face DEPENDENT de acest dispozitiv medical. ! Cum funcţionează aparatul prevăzut cu un ac, pe care actorul îl poartă mereu asupra lui

0

Puţini ştiu că Dragoş Bucur suferă de o boală destul de dificilă şi mulţi rămân blocaţi pentru câteva secunde când văd cum arată aparatul medical pe care îl poartă în permanenţă asupra lui. Carismaticul actor a fost diagnosticat cu diabet în urmă cu 16 ani, iar prima luptă pe care a câştigat-o cu această maladie a fost faptul că a înţeles că diabetul trăieşte cu el, nu el cu diabetul. În plus, alături de el în acest “război” sunt soţia şi cei trei copii.

În 2015, actorul şi-a cumpărat dispozitivul numit CGM (Continuous Glucose Monitoring). Acesta monitorizează mereu glicemia, fiind prevăzut cu un senzor aflat pe un ac care este introdus în piele, însă este prevăzută şi cu o pompă care eliberează insulină în organism, atunci când senzorul transmite semnale în acest sens.

“Kitul conţine un receiver cu un mic ecran în care poţi vedea graficul glicemiei şi ultima valoare măsurată şi un emiţător care se montează pe senzorul care se înserează subcutanat. Receiverul arată că un pager şi are un meniu destul de simplu care te ajută să vezi şi să faci diverse lucruri – să vezi glicemia, să notezi cantitatea de insulină injectata sau de hidraţi consumata”, a notat Dragoş Bucur pe blogul amdiabet.blogspot.ro, unde a postat şi câteva imagini cu aparatul sau. În 2015, Bucur spunea că un astfel de apărat costă în jur de 1.200 euro.

“Eu, diabet fiind (deşi cred că uneori asta e doar o scuză) nu vreau să mai filmez pentru cine ştie ce film american de clasă C sau D, pentru jumătate din onorariul unui figurant american, nu vreau să stau pe scaune de plastic aşezate la 2 metri de rulotă actorilor străini, să mănânc mâncare rece pe brânci şi să mă încălzesc noaptea un jurul unui radiator sau în rulotă de costume. Eu vreau pauză de masă normală pentru a avea timp să îmi cântăresc hidraţii şi să îmi schimb insulină dacă e nevoie, eu vreau o rulotă pentru intimitate şi odihnă între cadre, vreau over-time şi respect”, spunea Dragoş Bucur.

Intr-un articol scris pe blogul ei, Dana Nalbaru, sotia indragitului actor a dezvaluit care a fost reactia sa cand a aflat de boala cu care se confrunta partenerul sau:

“La inceput nu aveam nici cea mai mica idee despre ce inseamna hipo si hiper. Vedeam ca se testeaza des, ca isi face insulina, ca isi cantereste mancarea (a avut o perioada in care mergea cu cantarul in geanta la restaurant) dar, cu timpul, am invatat cam tot ce e important sa stiu despre diabet.

Azi acele, insulina, testele, senzorii, pompa fac parte din viata mea. De multe ori ma intreb daca el nu s-o fi saturat de ele dar il vad pozitiv mereu si firesc in relatia lui cu diabetul asa ca ma linistesc.

Mi-a spus de cateva ori ca boala asta i-a facut viata mai buna. Pare ciudat, dar imi explica despre cum l-a organizat, cum l-a educat si, mai ales, despre cum l-a invatat sa inteleaga cu adevarat care sunt marile valori ale vietii. Si eu am invatat de la el.”, a scris Dana Nălbaru în urmă cu aproape opt ani pe blogul său.

sursa: cancan.ro

” Îl iubesc și da!!!” Andreea MARIN, IN CULMEA FERICIRII. Uite ce a declarat despre o a doua sarcina:

0

Andreea Marin  a acordat recent un interviu în care a vorbit deschis despre relaţia cu noul ei iubit, Adrian Brâncoveanu, pe care a recunoscut că îl iubește,  despre fiica ei, Violeta,  pe care o are din relaţia cu Ştefan Bănică Junior, dar și despre faptul că vrea să devină din nou mamă.

Vedeta TV este în culmea fericirii de când a început o relație cu Adrian Brâncoveanu, consulul României în Libia. Ea a declarat că e foarte încântată de faptul că fiica ei, Violeta, l-a acceptat și l-a plăcut imediat pe Adrian, ceea ce a contat enorm în decizia ei de a merge mai departe cu această poveste de iubire.

„În alegerea mea contează în primul rând părerea copilului meu, pentru că sunt o mama responsabilă. Dacă am un copil fericit, de aici încolo începe și fericirea mea și nu înainte de asta. Poate să îmi placă cineva, dar dacă văd că nu am un copil mulțumit, nu pot să merg mai departe”, a declarat Andreea Marin, într-un interviu LIVE la Libertatea.

Mai mult, ea este și cea care insistă ca Andreea și Adrian să-i facă un frățior sau o surioară și se gândesc serios să-și mărească familia. „Mi-aș dori (n.r.-un copil), dar trebuie să vrea și Dumnezeu. Lucrurile se întâmplă când vrea El. Noi ne dorim, cu toții!”, a spus Andreea.

“Eu nu sunt omul deciziilor de ultim moment. Eu sunt omul care se gândește din timp la toate, asta pentru că sunt un om cu multe responsabilități, pentru că îmi pun copilul pe primul loc și pentru că totul trebuie să fie în regulă și din acest punct de vedere. Acum e mai mare, am început și să călătorim împreună. Pe de altă parte există acest om pe care îl iubesc și da, călătoresc către el sau el călătorește către mine, în măsura în care timpul nostru poate fi aranjat în felul acesta: să ne fie bine împreună”, a declarat  prezentatoarea TV.

Fosta prezentatoare tv a fost căsătorită din 1995 până în 2000 cu Cristian Gheorghiță. În luna ianuarie a anului 2006, Andreea s-a recăsătorit, cu Ștefan Bănică Junior, iar pe 15 decembrie 2007 a născut-o pe Ana Violeta, primul lor copil.

Sursa: Libertatea.ro

O tânără conducea singură pe o stradă goală, când maşina i s-a oprit! A vrut să ceară ajutor, dar un cerşetor a venit la ea şi i-a spus: „Întoarce-te la maşină şi blochează uşile!” Ce a urmat a uimit o lume întreagă

0

Kate Mcclure conducea singură pe o stradă din Philadelphia când s-a trezit că i se opreşte brusc maşina. Femeia a intrat în panică, s-a dat jos din maşină şi a vrut să ceară ajutor. Ea a luat-o pe jos până la cea mai apropiată benzinărie, pentru a găsi pe cineva care să o scoată din această situaţie.

Pe drume, Kate Mcclure a întâlnit un cerşetor care i-a spus să se întoarcă repede la maşină şi să blocheze uşile. Speriată, tânăra l-a ascultat şi s-a întors la autoturism. La scurt timp, bărbatul a venit şi i-a adus un bidon de benzină. El îşi cheltuise ultimii 20 de dolari pentru a o ajuta pe tânără. De teamă că altcineva ar putea profita de ea, el s-a asigurat că femeia aveam cum să se întoarcă în siguranţă acasă.

Impresionată de gestul bărbatului, Kate Mcclure a vrut să îi întoarcă gestul. Ca răsplată, femeia s-a oferit să îi găsească o casă, o maşină şi să-i acopere cheltuielile pentru 4-6 luni. De asemenea, a pornit o campanie de strângere de fonduri pentru el, reuşind să obţină 400.000 de dolari. Bărbatul, pe nume Johnny Bobbit, este un veteran de război care locuia pe străzi de mai bine de un an, atunci când a întâlnit-o pe Kate Mcclure.

Banii sunt suficienţi pentru ca bărbatul să-şi cumpere o casă şi o maşină, iar pe restul i-a donat unui alt veteran fără locuinţă, pe nume Jeff Johnson. Gestul să a uimit o mulţime de persoane. Johnny a devenit cunoscut în lumea întreagă pentru bunătatea de care a dat dovadă.

sursa: cancan.ro

„Când m-am căsătorit cu Sorin, i-am lăsat pe toți mască. Nu se așteptau. Într-o zi, mă cheamă fosta lui iubită în parc. Mi-a zis că e urgent. Zicea multe de rău și nu credeam, până când mi-a arătat dovada. Atunci am zis că mă prăbușesc. Am încremenit când am văzut…” Oribil cu cine s-a măritat femeia:

0

Sorin, fostul meu soț, nu m-a iubit nicio clipă din viata lui. M-am îndrăgostit de un om al cărui singur țel era doar să profite cât mai mult de pe urma mea. Și a reușit din plin!

Inima, bat-o vina! Ea este cea care ne împinge la cele mai necugetate gesturi și ne face adesea viața un calvar… și totuși, multă lume spune că un om, dacă nu iubește măcar o dată în viață, nu e om. Da, așa este, dar atenție de cine vă îndrăgostiți!
știu că nu sunt o frumusețe, dar am sperat că asta nu mă va împiedica să-mi găsesc o pereche. Am fost la nunțile mai tuturor prietenelor mele, de câteva ori am prins și buchetul miresei, dar… doar l-am prins și atât!

Acum cinci ani, s-a însurat și fratele meu, iar eu îmi pierdusem deja speranța că am să fiu vreodată la casa mea și încercasem să pun pe picioare o afacere. Mi-am zis că măcar din punctul ăsta de vedere să mă simt realizată…

Cu ani în urmă, după ce am terminat facultatea, am lucrat la Tricodava și am reușit să-mi fac niște relații, mai ales cu niște clienți străini. După ce fabrica a ajuns pe butuci, m-am gândit să încropesc un mic atelier de confecții, fără prea mari pretenții, pe gustul oamenilor de toate categoriile, așa încât marfa să se bucure de căutare și să se vândă ușor. Am vorbit cu un fost client din Germania, care m-a învățat cum să obțin niște fonduri europene destinate întreprinderilor mici și mijlocii și m-am apucat de treabă.

Pe urmă, am adunat o parte din foștii angajați ai fabricii pe care îi cunoșteam bine de ani de zile, care nici nu au stat pe gânduri să accepte propunerea mea. împreună cu unul dintre foștii ingineri, un tip trecut de prima tinerețe și foarte priceput, m-am dus în Germania și am achiziționat mașinile de care aveam nevoie, după care am intrat în legătură cu o altă firmă germană, de unde am obținut tiparele și mare parte din materiale, pentru început, urmând ca o vreme să ne ocupăm numai de producția impusă de client.
Atunci a intrat în viața mea Sorin, un tip cu vreo cinci ani mai mic decât mine, dar câte femei nu umblă în ziua de azi cu bărbați mai tineri?! El era angajat pentru reparații tehnice de orice fel, făcuse o postliceală și avea niște mâini de aur. E adevărat că-i plăceau tare mult fetele, dar asta nu-l împiedica să-și vadă de treabă.

Secretara mea, Ileana, mă ținea la curent cu toate bârfele din atelier și povestea, printre altele, și despre aventurile galante ale lui Sorin. Numai că băiatul era orientat, ca să zic așa, și a țintit bine, adică până la urmă, după ce au trecut prin patul lui mai toate angajatele mele, a început să-mi facă mie o curte tot mai asiduă…

Multă vreme m-a deranjat asta, gesturile lui părându-mi-se deplasate; mă trezeam în fiecare dimineață cu un buchet de flori pe birou, fără niciun bilet, dar felul în care Sorin mă privea de câte ori ne întâlneam îmi dădea de înțeles că el este autorul. Pe deasupra, Ileana, când am întrebat-o dacă știe ce se petrece, mi-a confirmat totul.
Am încercat să-l ignor, ar fi fost oricum nepotrivit să mă încurc cu unul dintre angajații mei. Numai că Sorin a devenit tot mai insistent, iar la un moment dat chiar m-a amenințat că, dacă continui să-l ignor, pleacă și-și găsește altundeva de lucru.

Atelierul avea nevoie de el și a trebuit să găsesc un pretext să-l păstrez. Sigur că nu pot nega că atenția lui îmi făcea plăcere, dar, totodată, mi-era clar că are gânduri ascunse. și poate era mai bine să-mi ascult instinctele…

Din păcate, încet, încet, complimentele lui și-ai atins scopul: inima mea s-a înmuiat și am început să-l privesc altfel, ca pe un îndrăgostit. și cum de ani de zile așteptam să trăiesc o mare pasiune, am dat frâu liber inimii… După câteva luni, Sorin s-a mutat la mine. Am convenit de la bun început că ar fi bine să nu știe nimeni de la atelier, dar cum puteam ascunde așa ceva, mai ales că el era mândru ca un cocoș în acea perioadă? Pusese practic mâna pe găina cu ouă de aur, nu?
Eu m-am îndrăgostit cu ușurință de el, flatată de atenția pe care mi-o acorda, și din acel moment a făcut ce a vrut din mine și cu mine. Pentru început, l-am avansat, făcându-l peste noapte director la firma mea, și astfel a ajuns să conducă atelierul în locul meu. Era nelipsit de la toate întâlnirile cu clienții importanți, concedia și angaja după cum avea chef și așa am pierdut, în scurt timp, câteva dintre fetele cele mai bune. Asta numai pentru că, vezi Doamne, el nu voia să mai existe în preajma mea femei care trecuseră prin patul lui! Una dintre ele a fost atât de afectată de faptul că a concediat-o, încât m-a sunat și mi-a spus că așteaptă un copil de la el și că trebuie s-o ajut măcar să-și găsească alt loc de muncă. Am ajutat-o, dar în loc ca tot ceea ce se întâmplase să fie pentru mine un semnal de alarmă, eu m-am lăsat în totalitate în mâinile lui Sorin.
S-a înscris la o facultate particulară, să studieze managementul, pentru că voia să fie și mai eficient, pe banii mei, firește, iar după aceea a avut ideea să se înscrie și la un MBA M-am mirat atunci și l-am întrebat pentru ce are nevoie de un MBA într-o firmă atât de mică și neînsemnată ca a noastră, dar el mi-a răspuns:

— Draga mea, omul trebuie să fie pregătit pentru orice în viață! Sunt tânăr, nu poți să știi niciodată de unde sare iepurele…

Cum-necum a terminat și MBA-ul, apoi a ținut morțiș să ne facem o casă mai ca lumea, „doar n-o să locuim o veșnicie într-un apartament amărât de bloc”! El s-a ocupat de absolut tot, a cumpărat teren, a tratat cu muncitorii și, în mai puțin de un an, ne-am mutat în casă nouă. Nu m-am întrebat niciodată în tot acest timp de unde provin banii pe care-i bagă în casă și nici nu m-a lăsat să mă apropii de aceasta până când n-a fost gata.

Trebuie, totuși, să recunosc că totul arăta impecabil. Am dat o petrecere mare de inaugurare și încă de atunci am avut impresia că e foarte apropiat de una dintre invitate. Mi-am spus că, probabil, doar mi se pare, că sunt geloasă că fata este mai tânără decât mine, iar lui Sorin oricum nu aveam ce să-i reproșez. El continua să-mi aducă zilnic flori, mă ducea la munte la fiecare sfârșit de săptămână, îmi cumpăra tot felul de parfumuri scumpe, spunându-mi tot timpul că vrea ca viitoarea lui soție să fie cea mai elegantă femeie. îmi spunea, de multe ori, că am niște ochi fermecători, că se pierde în adâncul lor întunecat și că, de câte ori mă privește, uită de toate necazurile și de toate lucrurile urâte care ne înconjoară.
Atelierul mergea bine și, chiar după ce semnele crizei au început să se facă simțite și la noi, comenzile nu au scăzut, ba chiar Sorin mi-a spus că ar fi momentul să ne extindem. Aveam încredere deplină în el, așa că, în ziua în care mi-a dăruit un splendid inel cu diamant, am acceptat să fiu soția lui. Părinții mei au fost șocați de alegerea mea, deși nu-și doreau nimic mai mult pe lume decât să mă vadă măritată, iar fratele meu mi-a șoptit printre dinți:

— Nu crezi că te manipulează cum vrea el și are să te lase, într-o zi, în fundul gol?

Deși aveam 35 de ani, vârstă la care rațiunea ar trebui, cel puțin în mod normal, să ne domine pasiunile, m-am lăsat luată de val și m-am măritat cu Sorin. Am avut o nuntă ca-n povești, totul a fost organizat de el, în cele mai mici detalii. Mult timp a vrut să mă țină cât mai departe de problemele plicticoase de la serviciu, așa că venea uneori cu tot felul de hârtii pe care eu trebuia să le semnez și, în rest, nu voia decât ca eu să mă simt bine. După o vreme, a început să plece din ce în ce în ce mai des la diverși furnizori, își găsise niște clienți și în Italia și aproape de fiecare dată o lua cu el Natașa, care devenise între timp avocata firmei.

— îți dai seama, trebuie să fiu în cunoștință de cauză când semnez ceva, iar tu nu vreau să-ți mai bați capul cu nimic din toate astea! Du-te și plimbă-te, întâlnește-te cu prietenele tale, petrece-ți timpul în cât mai plăcut mod posibil. Mă ocup eu de toate, n-ai grijă!

După ce s-a întors dintr-o delegație, am petrecut o seară minunată în doi și atunci am îndrăznit să-i spun ceea ce mă frământa deja de multă vreme.

— Sorin, mi-aș dori foarte mult să avem și noi un copil. Mi-aș dori enorm să fac un copil cu tine…

— Scumpa mea, și eu îmi doresc la fel de mult ca tine un copil, dar trebuie să recunoști că momentul nu e prea bine ales… Acum suntem în plină criză, eu alerg de dimineața până seara, sunt copleșit de tot felul de probleme, ar fi păcat să nu pot fi un tată disponibil, nu crezi? Un copil are nevoie de un mediu de familie echilibrat, trebuie să se simtă iubit de la bun început. Hai să mai așteptăm o vreme și pe urmă mai vorbim! Nu crezi că am dreptate?

Nu știu cum se făcea, dar Sorin avea întotdeauna dreptate, avea răspuns la toate, știa să iasă cu brio din orice situație. într-o zi, am primit un telefon. Era fosta mea angajată, aceea despre care v-am spus că urma să aibă un copil cu Sorin, iar el o concediase, să scape de ea și să o îndepărteze de mine. Fata a vrut neapărat să ne întâlnim, spunea că are să-mi zică multe, iar la telefon nu e foarte indicat să vorbim. Am acceptat și ne-am văzut a doua zi într-un parc, într-un loc destul de retras.

— Poate nu ar trebui să mă amestec în viața dumneavoastră, știu că-l iubiți pe Sorin, am trecut și eu prin asta… Din nefericire, am pierdut copilul, uneori îmi spun că poate a fost mai bine așa. Dar altceva voiam să vă zic… După ce el m-a dat afară și am pierdut copilul, m-am ambiționat și am făcut Facultatea de Drept. Acum sunt angajată la o firmă particulară, unde întâmplarea face să lucreze cu jumătate de normă și avocata de la firma dumneavoastră. Nu vreau să vă supăr, dar am auzit-o lăudându-se că în foarte scurt timp se va mărita cu Sorin. Nu mi-a spus mie nimic, firește, dar are acolo o bună prietenă, cu care discută orice și, într-o zi, când s-au dus să fumeze o țigară, eram și eu prin preajmă și am auzit ce zicea…
Detaliile mi s-au părut sordide, iar dacă ceea ce spunea ea este adevărat, trebuie să încercați să faceți ceva cât mai aveți timp. Sorin v-a pus să semnați tot felul de acte, prin care practic acum totul îi aparține. în caz de divorț, doar un avocat cu puteri supranaturale ar reuși să mai scoată ceva de la el, mai ales că hârtiile sunt semnate de dumneavoastră. Am înțeles că se pregătește de mult pentru toate astea și că fiecare pas a fost bine calculat dinainte… Din punct de vedere juridic, e perfect acoperit. Nici nu-mi dau seama cum ați mai putea evita dezastrul. Vă întrebați poate de ce am venit să vă spun toate astea. Pentru că mi se pare nedrept, pentru că v-ați purtat cu fiecare dintre noi absolut ireproșabil, iar el tocmai de persoanele care vă erau apropiate a încercat să scape concediindu-le. Cred că meritați o soartă mai bună. și, ca să fiu sinceră până la capăt, aș vrea să mă și răzbun pentru toate mizeriile pe care mi le-a făcut. Am strâns mult din dinți și am plâns multe nopți până să ajung să realizez și să ajuns ceea ce sunt astăzi. Eu cunosc mulți avocați cu experiență. Poate ar fi bine să ne grăbim să i-o luăm înainte… Ce ziceți? Să nu vă lase chiar fără o lețcaie. Cât despre suferința dumneavoastră, credeți-mă, nimeni nu vă înțelege mai bine. știu că poate, în sinea dumneavoastră, nu mă credeți, m-am așteptat și la asta, așa că am tras la xerox niște documente dintr-un dosar pe care l-am găsit pe masa escroacei ăleia. în cârdășie au făcut totul…

și mi-a întins dosarul. Am recunoscut semnătura mea pe multe dintre hârtiile pe care le semnasem fără să mă întreb vreodată ce semnam.

M-am simțit îngrozitor, trădată, înjosită, târâtă în cele mai oribile noroaie. Iar cel mai cumplit lucru era că-l iubeam pe Sorin și, deși aveam toate dovezile negru pe alb în fața ochilor, sufletul meu refuza să creadă că acest om a putut fi atât de josnic și și-a bătut în asemenea hal de dragostea mea.

Am acceptat propunerea fetei și m-am întâlnit cu niște avocați foarte pricepuți, care mi-au promis că vor face tot posibilul să obțină ceva și pentru mine, dar faptul că semnasem era un argument în defavoarea noastră.

în perioada următoare, Sorin a continuat să se poarte la fel de frumos cu mine ca întotdeauna, nu părea că ar ascunde nimic. Apoi, în preajma zilei mele de naștere, am primit un telefon, prin care am fost anunțată, de către o avocată, că au fost înaintate actele de divorț și că voi primi toată documentația necesară și pentru partaj.

Din ziua aceea, Sorin nici n-a mai dat pe acasă măcar, nu mi-a mai dat niciun telefon, niciun semn de viață, iar pe culoarele Tribunalului s-a purtat de parcă nici nu mă cunoștea.

Divorțul s-a terminat rapid, culmea este că tot el îmi făcea mie diverse reproșuri, unul dintre ele fiind faptul că am refuzat să avem copii, iar partajul a durat ceva mai multă vreme. Probabil că, dacă nu aș fi fost pregătită și nu aș fi beneficiat de serviciile unor avocați foarte buni, ceea ce Sorin nu luase calcul, aș fi pierdut totul. Așa am putut păstra și eu câte ceva, dar, totuși, sufletul îmi este zdrobit și acum…

sursa

E NAUCITOARE explicatia! De ce mortii se ingroapa la 2 metri sub pamant? Foarte multi habar nu au de aceasta traditie:

0

Multa lume se intreaba de ce adancimea la care sunt ingropati mortii masoara doi metri. Adevarul se afla Marea Britanie, locul in care s-a nascut si expresia „Six Feet Under”, in traducere „sase picioare sub pamant”.

Potrivit perfectmedia.tv, aceasta traditie se trage din 1655, cand intreaga Anglie a fost devastata de ciuma. In acei ani oamenilor le era frica de raspandirea infectiei. Din aceasta cauza primarul de atunci al Londrei a emis un decret special precum mortii sa fie ingropati la 2 metri sub pamant pentru a evita raspandirea infectiei.
Multi au pus la indoiala decizia, fiindca infectia era raspandita in primul rand de insecte si apoi de cadavre. Cu toate astea acest standard a ramas valabil pana in zilele noastre.

sursa: a1
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

via: wow.bzi.ro

VESTE TRISTA! Folclorul ROMANESC a mai pierdut o stea! A MURIT la 67 de ani, dupa o lunga SUFERINTA. Vezi despre cine este vorba:

0

În urmă cu câteva zile, Nelu Sârbu, un interpret îndrăgit de muzică populară, a murit. Acesta fusese internat în spital chiar cu o zi înainte să treacă în nefiinţă.

Nelu Sârbu s-a stins din viaţă la vârsta de 61 de ani. Îndrăgitul interpret de muzică populară a fost internat în spital, cu o zi înainte să moară.

Conform Adevărul, Nona Anton, fiica artistului, a relatat că acesta s-a simţit rău, iar soţia sa a sunat de urgenţă la Ambulanţă. Acesta s-a stins din viaţă la nici o zi după ce a fost internat în spital.

“Pe 27.01.2018, dimineaţa, mama a chemat Ambulanţa. Tata acuza umflături, transpiraţie şi tuse. A venit un echipaj şi i-a preluat pe amândoi la spital cu viroză. În spital i-au făcut o glucoză, iar pe la ora 12.30-13.00 au venit acasă amândoi. Apoi, tata scuipa sânge şi i-am spus că nu este de bine, hai să chemăm iar ambulanţa. Când am chemat iar ambulanţa, la 15.30, ne-au spus că au mai venit o dată dimineaţă şi că «ce faceţi cu Ambulanţa, taxi?». I-am făcut valiza, i-am luat pijamale, pe bună bază că îl internează. Un om care scuipă sânge nu poţi să-i dai drumul acasă. L-au dus înapoi la urgenţe unde i-au făcut glucoză şi un calmant. Tata spunea «mă doare în stânga, nu mai pot, nu mai pot»”, a declarat Nona Anton, fiica artistului.

sursa

După 27 de ani, SALVAREA vine de la Nicolae Ceaușescu. SURPRIZĂ de proporții în realizarea autostrăzii Pitești – Sibiu. Cum a fost posibil așa ceva

0
După ce la finalul anului trecut, CNADNR a prezentat o hartă în care apăreau cinci propuneri  de variante de traseu pentru autostrada Sibiu-Pitești, se pare că actuala conducere a ajuns la concluzia că tot planurile lui Nicolae Ceaușescu sunt mai bune.
 Traseele europene importante s-au stabilit în 1972, atunci când a fost semnat acordul TIR, iar România lui Nicolae Ceaușescu sunt mai bune.
Era vorba de traseul prin care Europa Occidentală era legată de Orient, iar, la acea oră, cei mai mari transportatori de marfă din Europa de Est care aveau nevoie de infrastructură erau turcii.
Nicolae Ceaușescu s-a apucat de A1 și A2, reușind să finalizeze sectorul București-Pitești, iar proiectanții fostului dictator au reușit să traseze și segmentul Pitești-Sibiu, care, în realitate, pe Valea Oltului, nu are nimic în comun cu cele cinci variante desenate de către CNADNR în toamnă și este cu mult mai ieftin.
Acesta se află deja depus într-un memoriu transmis la București de directorul de investiții, Alin Goga, din cadrul DRDP Craiova. Este traseul pe care îl proiectaseră, până în 1989, specialiștii lui Ceaușescu.
Pornind de la Sibiu, acesta coincide cu studiile postdecembriste, până la Câineni. Însă nu coboară pe Valea Oltului, ci merge spre Greblești, pe Valea Boia, spre Boișoara, pe la nordul satului Podeni și al satului Mlăceni, spre Valea Topologului, „zona fiind foarte bună pentru edificarea acestui tronson”, spune Goga.
„Tronsonul are o lungime aici de 20 de km față de 30, varianta 1 a CNADNR, fără să mai fie nevoie de 3 tunele și un pod peste râul Olt, ci doar de un tunel în zona de după satul Mlăceni, spre Sălătrucu (economia ar fi de circa 150 de milioane de euro).”
Acest drum a fost folosit și de armata română în Primul Război Mondial.

„Sunt femeia de serviciu de la scoala unde învață comoara mea. Într-o zi, colegii i-au aruncat penarul în gunoi si au zis că oricum vine mama ta să arunce gunoiul. M-am enervat foarte tare și m-am dus în clasă”. S-a simtit atat de UMILITA si a luat imediat masuri. S-a dus in sala de clasa si… Cu gestul asta I-A LASAT PE TOTI MASCA

0

ioara a scris o scrisoare despre viața ei, așa cum este ea, cu bune și cu rele. Fetița Mioarei este ținta glumelor colegilor ei de clasă. Copiii răutacioși fac zilnic glume pe seama mamei lui Beatrice. Într-o zi, mama fetiței a venit în clasă și le-a vorbit micuților.

“Numele meu e Mioara si am 44 de ani. Sunt o mama ca oricare alta si ii multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu ca imi da putere de munca si am ce pune de mancare pe masa. Sotul meu a murit in urma cu 5 ani si de atunci ma descurc greu. Parintii mei nu mai sunt nici ei pe pamant. Toata averea mea e micuta mea, Beatrice.

Mi-e greu sa scriu aceasta scrisoare. Am un nod in gat si nici nu stiu daca e bine sa spun toate astea, dar m-am gandit ca poate asa o sa ne amintim sa fim oameni. Sunt o femeie umila, recunosc, nu mi-a placut invatatura. Nu am vrut sa fiu un om mare cand eram mica. Parintii m-au pus la treaba de mic copil si am imbratisat orice munca de-a lungul vietii. Acum am o fetita de 10 ani de care sunt tare mandra.

Sunt femeia de serviciu de la scoala unde invata comoara mea. Fata mea e tare suparata din cauza glumelor rautacioase pe care le fac colegii ei de scoala. I-am zis de multe ori lui Betty sa nu ii bage in seama. Eu nu ii judec pe copiii altora. Pana la urma, sunt niste copii si o sa isi dea seama cand vor creste de greselile pe care le fac.

Ma doare foarte tare ca fetitei mele ii este rusine cu mine. Sunt zile in care sterg podeaua pe holurile scolii si Beatrice ma ignora. Cand vine acasa plange si ma ia in brate. Isi cere iertare in fiecare zi. Am intrebat-o: Mami, ce-ai patit?

Daca nu vrei sa mai vina mami la scoala la munca, spune-mi. M-am gandit de multe ori sa imi schimb locul de munca, dar fata mi-a zis ca nu vrea asta. Vrea doar sa o apar cand colegii se leaga de ea si fac glume rautacioase. Am intrebat-o ce ii spun, cu ce o necajesc.

‘Mami, imi zic copiii ca bancile lor sunt sterse prost si daca o sa mai vada mizerie sa le sterg eu, ca mama ta nu se pricepe. Asa mi-au zis. Intr-o zi mi-au aruncat penarul in gunoi si mi-au zis sa vad ce se intampla ca poate tu o sa imi arunci penarul cand vii sa strangi gunoiul din clasa’, mi-a zis fata mea.

M-am enervat foarte tare si intr-o zi am vrut sa vorbesc cu invatatoarea. Unul din copii e fiul primarului, celalalt e al unei invatatoare de la o alta clasa, ceva mai mare.

Am mers cu fata mea dimineata la scoala, la prima ora, era ora de dirigentie. Am intarziat intentionat pentru ca am vrut sa discutam problema asta.

I-am luat pe fiecare pe rand sa ii intreb daca banca lor e curata cand ajung la scoala. Toti mi-au zis ca da, ca e mereu curatenie.

Am intrebat-o pe invatatoare daca fata de masa e curata, daca a gasit mizerie in jurul catedrei. Mi-a zis ca nu, ca e mereu curata clasa.

Fata mea a inceput sa planga. Nu a mai suportat rusinea. In momentul ala, invatatoarea, care nu stia nimic despre toate astea, i-a rugat pe copii ca de azi inainte sa faca ei curatenie in clasa si eu sa ma ocup doar de holuri, baie si alte clase.

A vorbit cu domnul director si a fost de acord. Dupa o saptamana, cand ma aflam pe hol si stergeam geamurile, unul din copiii care o intepau pe fata mea a venit la mine si a inceput sa planga.

Si-a cerut iertare si mi-a zis ca acum intelege cat de grea e munca pe care o face. Era primul din clasa de serviciu cu curatenia (fiecare era cate o saptamana). L-am luat in brate si i-am zis ca nu ma pot supara pe el, dar ma pot supara daca cineva o face pe Betty sa planga.

Recent a fost ziua mea de nastere si mi-au facut cadou un mare buchet de flori. Fata mea era tare fericita in ziua aia. Astazi, copiii se inteleg bine si ma mai cheama in clasa sa imi mai povesteasca de-ale lor. Ii multumesc invatatoarei pentru lectia de viata pe care mi-a dat-o si mie si elevilor ei”, a scris Mioara.

sursa

Într-un interviu, Denisa Manelista a fost întrebată ce se vede făcând peste 10 ani. Te trec fiorii dacă vezi ce a răspuns. OFF, cata durere!

0

Dacă mulți români au aflat despre ea recent, după ce vestea că tânăra Denisa Manelista a murit, doar unii dintre cei mai aprigi admiratori ai săi știu cine este Denisa Manelista cu adevărat și, mai ales, care este cel mai mare vis al său ce, din păcate, ar putea rămâne neîmplinit.

Denisa Manelista, pe numele său adevărat Denisa Emilia Răducu, s-a născut pe 13 decembrie 1989 la Drăgășani, județul Vâlcea. Denisa a crescut într-o familie de muzicanți din tată-n fiu, așa că muzica a făcut parte din viața ei încă din primii ani de viață.

Tatăl provine dintr-o familie de muzicanţi instrumentişti, el fiind saxofonist. ”Toată familia mea cântă: bunicii, unchii, tata… Sunt intrumentişti şi de la ei am prins gustul pentru muzică şi, probabil, am moştenit şi talentul. Din păcate, eu nu ştiu să cânt la intrumente, ci doar vocal”, povestea în trecut Denisa pentru revista Taifasuri.

La şcoală, pe la 12 ani, cânta la toate concursurile de muzică populară şi lua numai premiul I, aşa că era invitată la diverse emisiuni televizate. Într-o zi, mătuşa ei, soţia manelistului Florin Peşte, a văzut o astfel de emisiune şi l-a chemat pe soţul ei să o vadă pe nepoata Denisa la televizor. Florin Peşte, foarte cunoscut muzicant, a chemat-o pe Denisa să înregistreze câteva manele în studioul lui.

Ca urmare, la vârsta de 14 ani alături de Florin Pește a lansat și prima piesă, ”Dacă pozele ar vorbi”, de pe albumul de succes „Unde eşti?”.  Chiar dacă începuse să cunoască succesul, Denisa a preferat să rămână acasă și să termine liceul, apoi s-a mutat în București și s-a înscris la Facultatea de Drept. Cel mai mare vis al său este însă acela de a cânta muzică populară.

”Eu interpretam muzică populară de copil, pe la serbări şi pe la spectacole locale. Apoi, m-a auzit domnul Florin Peşte cântând şi mi-a propus o colaborare. Aşa am început să înregistrez şi am debutat cu melodia „Dacă poezele ar vorbi”. Aveam doar 14 ani şi m-a impresionat faptul că veneau la studio interpreţi cunoscuţi de manele, iar acest lucru a cântărit mult în alegerea pe care am făcut-o. La muzica populară nu am renunţat de fapt niciodată! Cânt în continuare la nunţi şi la petreceri. Am fost remarcată cu manele, care au prins extraordinar la public, şi de aceea toţi mă percep ca aparţinând acestui gen muzical”, mărturisea Denisa într-un interviu mai vechi.

Întrebată fiind ce se vede făcând peste zece ani, cântăreața de manele era foarte sigură: ”Eu sper să fac tot muzică. Facultatea o fac pentru că mi-am dorit să am studii superioare, dar nu cred că o ajung să profesez vreodată. Nu îmi doresc să renunţ la muzică. În copilărie visam să devin cântăreaţă, dar şi avocată. Şi Dumnezeu mi-a dat ceea ce mi-am dorit! Când ne întreba învăţătoarea ce vrem să ne facem când vom creşte, eu îi spuneam că vreau să fiu avocată, dar gândul meu era tot la muzică. Şi acum le fac pe amândouă. Cânt şi studiez Dreptul”.

Din păcate, toate aspirațiile sale au rămas doar planuri. Denisa Manelista a murit la 27 de ani, după ce a fost diagnosticată cu ciroză într-o stare avansată destul de recent când nici măcar tratamentele scumpe nu au mai putut să o ajute.

Ciroza hepatică, boala care a ucis-o pe Ileana Ciuculete

Ciroza hepatică, boala care a ucis-o și pe Ileana Ciuculete, este una dintre cele mai grave boli ale ficatului. Ciroza hepatică este o boală cronică a ficatului, caracterizată de o diminuare progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului.

sursa: nationalisti.ro

Vezi si..

TOCMAI se CĂSĂTORISERĂ și se uitau la FOTOGRAFIILE DE NUNTĂ când...

Se spune că o poză valorează cât o mie de cuvinte, și este adevărat, mai ales în astfel de cazuri înfricoșătoare. Când Emma Cotillard...